Toamna asta e peste tot. Ma copleseste. Si asta e bine, pentru ca realizez din ce in ce mai bine ca lucrurile se schimba.
"Vara asta sufocanta, confuza si dureroasa s-a terminat in sfarsit", imi zic...Si ma ajuta.
Oricat de mult as incerca sa-mi alung amintirile, sa sti ca nu pot. Anul trecut, Alex era un subiect tabu intre noi, mai ales din cauza parerii proste pe care o ai despre el. In plus, oricat de "lipsita de interes" ar fi relatia dintre noi, nu ma simt bine nici chiar acum povestindu-ti tie tot ce simteam peantru el.
Dar daca nu incep acum nu stiu cand o sa incep, deci...Pe Alex l-am cunoscut vara trecuta, atunci cand ieseam cu Bianca si Diana...
Nu stiu cum si de ce ne inhaitasem cu niste baieti din Eminescu, cu vreo doi ani mai mari, cu care mergeam pe la filme proaste sau cantam la chitara prin parcuri. Erau vreo trei-patru baieti, toti mai mari, toti urati-foc, insa asta nu ne impiedica sa ne prostim cu ei...
Intr-o zi, unul din tipi, Mihai cred ca il chema, s-a intalnit cu un coleg si ni l-a prezentat noua, fetelor. Poate ai ghicit, era Alex :)).
Pe langa specimenele cu care eram, Alex parea un fel de prince charming daca ma intelegi, asa ca si eu si Diana ne-am repezit sa-i zambim si sa ne fluturam genele in fata lui. Se pare, totusi, ca eu le-am fluturat mai bine, asa ca in seara urmatoare, vorbeam pe mess cu Alex, care ma intreba cand mai ies prin oras, pentru ca vine si el.
Am mai iesit de vreo doua ori cu gasca. Stateam degeaba, radeam, mergeam pe la Mc...Timp in care flirtam cu Alex non-stop, spre disperarea Dianei. Nu stiu ce l-a facut sa decida ca e momentul sa iesim singuri, insa pe 19 iulie ne-am intalnit sus in Livada si ne-am plimbat prin parcuri, mancand inghetata.
La momentul respectiv nu aveam deloc experienta cu baietii. Radeam prea mult si prea tare, vorbeam aiurea si nu stiam ce si cand sa zic...Il ascultam pe el spunandu-mi despre lunga lui lista de foste prietene (inca nu stiu exact cat de mult adevar era in ce spunea, dar de vreo 4-5 fete m-am convins personal) si eram speriata si impresionata. Lista mea era complet goala.
Oricum, concluzia e ca dupa 2 ore de anticipare si emotii, m-a sarutat. Stateam pe o banca, cand mi-a zis sa inchid ochii, pentru ca trebuie sa-mi dea ceva.
L-am simtit aplecandu-se peste mine, si punandu-si mana pe obrazul meu. In clipa aceea eram disperata, avea sa se intample.
Palmele imi transpirau, in timp ce prin minte mi se invalmaseau toate sfaturile tampite ale revistelor, scenele siropoase din filme...In timp ce incercam sa pun totul cap la cap, am deschis ochii - se terminase.
Nu, pamantul nu s-a cutremurat, soarele nu a stralucit mai intens si nu am simtit ca viata mea s-a schimbat pentru totdeauna...Nici macar nu mi s-au inmuiat genunchii si nici nu am avut fluturasi in stomac. De fapt tot ce am simtit a fost o atingere pe buze pentru mai putin de 1 secunda...Atat.
Nu inteleg de ce toata lumea tine asa de mult la asta, pentru mine nu a fost nimic...Oricum ,poate ca nu banuiam ca atunci urma sa inceapa ceva ce nu am putut putut intelege niciodata.
Cand ma gandesc la vara aceea sau la lunile care au urmat, nu ma pot impiedica sa nu zambesc...Pana la urma, Teo, nu suntem decat niste copii...
Sa sti ca te iubesc Teo, oricat de greu mi-ar fi sa fac asta tocmai acum...Mi-e frica sa ma atasez de cineva, tocmai din cauza temerii ca il voi pierde...Nici nu stiu cat sa-ti multumesc ca ma asculti si ca nu ma judeci...
De-abia astept sa te vad...Dac-ai sti cat de usor mi-ar veni sa-ti povestesc daca am fi fata in fata...Dar te inteleg, poate eziti sa vii pentru ca iti inchipui ca ma vei gasi bosumflata si posaca...Ce departe de adevar esti :).
Eu sunt tot eu, si am invatat ca totul se intampla cu un motiv. Doar sti cat de serioasa pot parea in scris...Te org, vino! Mi-e dor de tine!
Te pup dulce de tot si te astept la Brasov, Kitty.
1 comentarii:
:)...
Trimiteți un comentariu