And I called your name, like an addicted to cocaine calls for the stuff he'd rather blame...
Stiu ca o sa regret asta...
Kitty,
(Nu ti se pare ac mailurile noastra suna ca niste scrisori de acum 100 de ani? whatever)
Ma bucur sa aflu ca esti ok...Really. Ma bucur si mai mult ca nu intrebi nimic de mine, ce-i drept nici n-as prea avea ce sa-ti spun. Si eu sunt ok.
Si vin in Brasov. Toata vacanta de vara. Deci ne vom vedea.
Imi spuneai de Stefan si de eterna ta fuga de orice fel de atasament.
Poate ar fi mai bine sa nu te mai cauti in relatii goale. E doar parerea mea.
See you soon, Teo.
Mi-e frica. Nu am cum sa stiu exact ce e in spatele cuvinetlor astora. Poate e doar amicitie, poate doar gelozie. Oricum, se desprinde un fel de ironie amara din fiecare litera.
Poate ma iubeste. M-a "traznit" sintr-o data, fara sa-mi dau seama. Ce am facut torturandu-l cu marturisiri de genul asta? Acum a rabufnit dintr-o data...Mi-a taiat firul si vrea sa vina sa ma vada.
Poate, totusi o sa fie bine. Poate doar mi se pare. Nu are cum sa ma iubeasca. Ma cunoaste prea bine...
*
-O vad suparata din ce in ce mai des. Oare stie de Emma?
-Nu cred ca ar suporta tacuta, fara sa-ti faca scene.
-Mda, nu cred ca stie...
-Pana la urma, de ce mai esti cu Emma?
-Stii si tu de ce...N-am cum sa fiu sigur de nimic cu Kitty. E prea mica. In schimb Emma e mereu singura acasa.
-Stefan, uite-te putin la mine... Tu esti cu Emma numai pentru asta?
-Da.
-Esti un porc.
miercuri, 20 iulie 2011
|
By:
Mara
duminică, 1 mai 2011
|
By:
Mara
Bittersweet
" Teo,
Hai sa sarm peste introduceri, dupa cum vezi nu prea ama vut timp sa-ti scriu.
Desi au trecut luni de atunci, imi amintesc inca dialogul penibil de pe casa scarii cu Razvan. E arogant, egoist, nu desoebit de inteligent si foloseste cuvinte pe care nu le intelege, dar a tinut la mine.
Suficient de mult, cel putin, ca sa se faca de tot rahatul de fata cu Stefan, vecinul meu de la 4 ( care, apropo, e super dragut si aproape major). M-am decis s-o rup cu el, satula de aerele lui si de atasamentul exagerat...
De fapt, sa fiu sincera, a inceput sa-mi fie simpatic. Asa ca am terminat totul inainet sa fie prea tarziu.
Intelegi? Nu mai vreau sa ma doara, nu mai am incredere nici in Dumnezeu nici in soarta. Nu il iubeam pe Alex si a durut al dracului de tare...Iti dai seama cum ar fi daca s-ar intampla cuiva la care chiar tin?
Sa lasam sentimentalismele...In lipsa de alte preocupari, m-am pus inca si mai bine pe invatat. Citesc, ca in vara, orice imi pica in mana. Pot spune ca imi merge bine in rest...A rasarit si soarele pe aici, e chiar frumos...Pasarele, chestii, intelegi tu :)
Poate ai putea veni. Mi-e dor de tine si ti-as mai scrie multe, dar, ca de obicei, nu mai am timp...
Pupici dulci, Kitty."
Monitorul statea aprins, cartile imprastiate pe birou. Sprijinit cu coatele pe un teanc de carti, un baiat isi ascundea fata in palme si se gandea.
-Poate ar trebui sa merg...soptea el concentrat.
Din februarie, de cand nu a mai dat niciun semn, Kitty ii polariza gandurile, fara ca el sa aiba vreun cuvant de spus.
Inainte sa se mute, intre ei era o legatura foarte speciala, o prietenie foarte stransa si o potrivire uriasa de caracter. Erau, totusi, suficient de destepti sa-si dea seama ca daca ar fi mers mai departe de atat, lucrurile ar fi mers pe o panta descendenta, asa ca ani intregi nu au fost ami mult decat atat.
Apoi, in august anul trecut, el s-a mutat in Iasi, cu familia. De fiecare data cand se gandea la Kitty, o vedea intr-o lumina noua. Obisnuit sa o vada zi de zi, la scoala, i se facea dor de ea si incerca sa-i formeze imaginea in minte.
Stiuse mereu ca era frumoasa, dar acum ochii ei migdalati cu gene lungi si foarte negre, ca niste fluturi bizari, mijiti usor atunci cand radea, ii ramasesera in minte.
Si totsui se lupat cu el sa nu se indragosteasca. Fiecare mail primit de la ea il obliga sa-si aminteasca de increderea pe care ea o avea in el.
Singurul lucru pe care il putea face era sa incerce sa o ajute, trecand peste ceea ce simtea si citind randuri lungi despre baieti care n-o meritau.
Hai sa sarm peste introduceri, dupa cum vezi nu prea ama vut timp sa-ti scriu.
Desi au trecut luni de atunci, imi amintesc inca dialogul penibil de pe casa scarii cu Razvan. E arogant, egoist, nu desoebit de inteligent si foloseste cuvinte pe care nu le intelege, dar a tinut la mine.
Suficient de mult, cel putin, ca sa se faca de tot rahatul de fata cu Stefan, vecinul meu de la 4 ( care, apropo, e super dragut si aproape major). M-am decis s-o rup cu el, satula de aerele lui si de atasamentul exagerat...
De fapt, sa fiu sincera, a inceput sa-mi fie simpatic. Asa ca am terminat totul inainet sa fie prea tarziu.
Intelegi? Nu mai vreau sa ma doara, nu mai am incredere nici in Dumnezeu nici in soarta. Nu il iubeam pe Alex si a durut al dracului de tare...Iti dai seama cum ar fi daca s-ar intampla cuiva la care chiar tin?
Sa lasam sentimentalismele...In lipsa de alte preocupari, m-am pus inca si mai bine pe invatat. Citesc, ca in vara, orice imi pica in mana. Pot spune ca imi merge bine in rest...A rasarit si soarele pe aici, e chiar frumos...Pasarele, chestii, intelegi tu :)
Poate ai putea veni. Mi-e dor de tine si ti-as mai scrie multe, dar, ca de obicei, nu mai am timp...
Pupici dulci, Kitty."
Monitorul statea aprins, cartile imprastiate pe birou. Sprijinit cu coatele pe un teanc de carti, un baiat isi ascundea fata in palme si se gandea.
-Poate ar trebui sa merg...soptea el concentrat.
Din februarie, de cand nu a mai dat niciun semn, Kitty ii polariza gandurile, fara ca el sa aiba vreun cuvant de spus.
Inainte sa se mute, intre ei era o legatura foarte speciala, o prietenie foarte stransa si o potrivire uriasa de caracter. Erau, totusi, suficient de destepti sa-si dea seama ca daca ar fi mers mai departe de atat, lucrurile ar fi mers pe o panta descendenta, asa ca ani intregi nu au fost ami mult decat atat.
Apoi, in august anul trecut, el s-a mutat in Iasi, cu familia. De fiecare data cand se gandea la Kitty, o vedea intr-o lumina noua. Obisnuit sa o vada zi de zi, la scoala, i se facea dor de ea si incerca sa-i formeze imaginea in minte.
Stiuse mereu ca era frumoasa, dar acum ochii ei migdalati cu gene lungi si foarte negre, ca niste fluturi bizari, mijiti usor atunci cand radea, ii ramasesera in minte.
Si totsui se lupat cu el sa nu se indragosteasca. Fiecare mail primit de la ea il obliga sa-si aminteasca de increderea pe care ea o avea in el.
Singurul lucru pe care il putea face era sa incerce sa o ajute, trecand peste ceea ce simtea si citind randuri lungi despre baieti care n-o meritau.
duminică, 27 februarie 2011
|
By:
Mara
Bittersweet... - 1 Februarie
Miha...
Nici macar nu o cunosc, imi zic. Si totusi am trecut pe langa ea de atatea ori...Ne salutam cand urcam impreuna in lift si ii tin usa. Suntem doar vecini.
Nici macar nu m-am gandit la ea pana acum. Da, e frumoasa si imi place fundul ei, dar e doar o pustoaica...
Seara trecuta ne-am intalnit pe scara blocului. Afara ningea, era frig. Ma intorceam de la Emma, plecase iarasi maica-sa.
Apasasem pe buton si asteptam liftul cand m-am uitat mai bine la ea. Era draguta, desi cam uda de la ninsoarea de afara. Stiu, te intereseaza poate cum era imbracata, dar nu-mi amintesc decat ca aveea un hanorac barbatesc pe ea si ca parea agitata.
Asa, deci de ce iti povestes eu astea? Pentru ca in minutul urmator i-a sunat telefonul in timp ce se auzeau bataii in usa de la scara blocului. M-am intors si am vazut un tip destul de disperat batand cu palma in geamul usii.
" Poti sa iei tu liftul" mi-a zis, dupa care s-a intors la intrarea din bloc si a deschis usa. Eram pe cale sa intru cand am auzit-o tipand:
-Pleaca!
Am ramas cu usa in mana, oarecum curios de ce urma sa se intample. El ii vorbea si mai tare.
-Sa plec? Dupa tot ce s-a intamplat? Baga-mi-as picioarele, eu nu plec!
Vocea ei pare mai calma acum, insa destul de ridicata ca sa aud.
-Te rog sa intelegi ca s-a terminat. Sunt zeci de fete in limba dupa tine, de ce stai aici ca un prost si alergi dupa singura...
A urmat un moment de tacere, poate o soapta. Nu eram sigur.
-Ce ai zis?
-Am zis ca nu are rost sa alergi dupa singura pe care n-o s-o ai niciodata, a raspuns ea si mai calm. Era ceva in vocea ei, ceva sec, resemnat...
Era liniste. Doar pentru un moment, am auzit scartaitul usii care se inchidea, apoi pasii ei. Mi-am dat seama cat de penibil paream, cu usa in mana si cu un picior in lift.
Pe fata ei era o expresie greu de descifrat. Un fel de furie amestecata cu un zambet cinic. Mi-a aruncat o privire urata in timp ce urca in lift, de data asta nu mai avea hanoracul pe ea, ramasese intr-o bluza...gri sau bleu, nu-mi mai aduc aminte.
Inainte sa apuc sa intru si eu in lift, a inchis usile si a apasat pe buton, lasandu-ma pe casa scarii, in fata unei usi inchise, cu gura cascata.
Am asteptat-o sa urce, iar apoi am apasat din nou pe buton. Pe linoleumul jegos din lift era un lantisor cu un pandativ destul de mare, care stralucea ciudat. L-am ridicat si am stiut ca e al ei. O pisicuta de marimea unei monede, cu doua pietre care pareau destul de scumpe in loc de ochi, facuta din argint.
Ce sa fac?
Nici macar nu o cunosc, imi zic. Si totusi am trecut pe langa ea de atatea ori...Ne salutam cand urcam impreuna in lift si ii tin usa. Suntem doar vecini.
Nici macar nu m-am gandit la ea pana acum. Da, e frumoasa si imi place fundul ei, dar e doar o pustoaica...
Seara trecuta ne-am intalnit pe scara blocului. Afara ningea, era frig. Ma intorceam de la Emma, plecase iarasi maica-sa.
Apasasem pe buton si asteptam liftul cand m-am uitat mai bine la ea. Era draguta, desi cam uda de la ninsoarea de afara. Stiu, te intereseaza poate cum era imbracata, dar nu-mi amintesc decat ca aveea un hanorac barbatesc pe ea si ca parea agitata.
Asa, deci de ce iti povestes eu astea? Pentru ca in minutul urmator i-a sunat telefonul in timp ce se auzeau bataii in usa de la scara blocului. M-am intors si am vazut un tip destul de disperat batand cu palma in geamul usii.
" Poti sa iei tu liftul" mi-a zis, dupa care s-a intors la intrarea din bloc si a deschis usa. Eram pe cale sa intru cand am auzit-o tipand:
-Pleaca!
Am ramas cu usa in mana, oarecum curios de ce urma sa se intample. El ii vorbea si mai tare.
-Sa plec? Dupa tot ce s-a intamplat? Baga-mi-as picioarele, eu nu plec!
Vocea ei pare mai calma acum, insa destul de ridicata ca sa aud.
-Te rog sa intelegi ca s-a terminat. Sunt zeci de fete in limba dupa tine, de ce stai aici ca un prost si alergi dupa singura...
A urmat un moment de tacere, poate o soapta. Nu eram sigur.
-Ce ai zis?
-Am zis ca nu are rost sa alergi dupa singura pe care n-o s-o ai niciodata, a raspuns ea si mai calm. Era ceva in vocea ei, ceva sec, resemnat...
Era liniste. Doar pentru un moment, am auzit scartaitul usii care se inchidea, apoi pasii ei. Mi-am dat seama cat de penibil paream, cu usa in mana si cu un picior in lift.
Pe fata ei era o expresie greu de descifrat. Un fel de furie amestecata cu un zambet cinic. Mi-a aruncat o privire urata in timp ce urca in lift, de data asta nu mai avea hanoracul pe ea, ramasese intr-o bluza...gri sau bleu, nu-mi mai aduc aminte.
Inainte sa apuc sa intru si eu in lift, a inchis usile si a apasat pe buton, lasandu-ma pe casa scarii, in fata unei usi inchise, cu gura cascata.
Am asteptat-o sa urce, iar apoi am apasat din nou pe buton. Pe linoleumul jegos din lift era un lantisor cu un pandativ destul de mare, care stralucea ciudat. L-am ridicat si am stiut ca e al ei. O pisicuta de marimea unei monede, cu doua pietre care pareau destul de scumpe in loc de ochi, facuta din argint.
Ce sa fac?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
