duminică, 27 februarie 2011 | By: Mara

Bittersweet... - 1 Februarie

Miha...

Nici macar nu o cunosc, imi zic. Si totusi am trecut pe langa ea de atatea ori...Ne salutam cand urcam impreuna in lift si ii tin usa. Suntem doar vecini.
Nici macar nu m-am gandit la ea pana acum. Da, e frumoasa si imi place fundul ei, dar e doar o pustoaica...

Seara trecuta ne-am intalnit pe scara blocului. Afara ningea, era frig. Ma intorceam de la Emma, plecase iarasi maica-sa.
Apasasem pe buton si asteptam liftul cand m-am uitat mai bine la ea. Era draguta, desi cam uda de la ninsoarea de afara. Stiu, te intereseaza poate cum era imbracata, dar nu-mi amintesc decat ca aveea un hanorac barbatesc pe ea si ca parea agitata.

Asa, deci de ce iti povestes eu astea? Pentru ca in minutul urmator i-a sunat telefonul in timp ce se auzeau bataii in usa de la scara blocului. M-am intors si am vazut un tip destul de disperat batand cu palma in geamul usii.
" Poti sa iei tu liftul" mi-a zis, dupa care s-a intors la intrarea din bloc si a deschis usa. Eram pe cale sa intru cand am auzit-o tipand:
-Pleaca!
Am ramas cu usa in mana, oarecum curios de ce urma sa se intample. El ii vorbea si mai tare.
-Sa plec? Dupa tot ce s-a intamplat? Baga-mi-as picioarele, eu nu plec!
Vocea ei pare mai calma acum, insa destul de ridicata ca sa aud.
-Te rog sa intelegi ca s-a terminat. Sunt zeci de fete in limba dupa tine, de ce stai aici ca un prost si alergi dupa singura...
A urmat un moment de tacere, poate o soapta. Nu eram sigur.
-Ce ai zis?
-Am zis ca nu are rost sa alergi dupa singura pe care n-o s-o ai niciodata, a raspuns ea si mai calm. Era ceva in vocea ei, ceva sec, resemnat...

Era liniste. Doar pentru un moment, am auzit scartaitul usii care se inchidea, apoi pasii ei. Mi-am dat seama cat de penibil paream, cu usa in mana si cu un picior in lift.
Pe fata ei era o expresie greu de descifrat. Un fel de furie amestecata cu un zambet cinic. Mi-a aruncat o privire urata in timp ce urca in lift, de data asta nu mai avea hanoracul pe ea, ramasese intr-o bluza...gri sau bleu, nu-mi mai aduc aminte.
Inainte sa apuc sa intru si eu in lift, a inchis usile si a apasat pe buton, lasandu-ma pe casa scarii, in fata unei usi inchise, cu gura cascata.
Am asteptat-o sa urce, iar apoi am apasat din nou pe buton. Pe linoleumul jegos din lift era un lantisor cu un pandativ destul de mare, care stralucea ciudat. L-am ridicat si am stiut ca e al ei. O pisicuta de marimea unei monede, cu doua pietre care pareau destul de scumpe in loc de ochi, facuta din argint.

Ce sa fac?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu