Bittersweet

" Teo,
Hai sa sarm peste introduceri, dupa cum vezi nu prea ama vut timp sa-ti scriu.
Desi au trecut luni de atunci, imi amintesc inca dialogul penibil de pe casa scarii cu Razvan. E arogant, egoist, nu desoebit de inteligent si foloseste cuvinte pe care nu le intelege, dar a tinut la mine.
Suficient de mult, cel putin, ca sa se faca de tot rahatul de fata cu Stefan, vecinul meu de la 4 ( care, apropo, e super dragut si aproape major). M-am decis s-o rup cu el, satula de aerele lui si de atasamentul exagerat...

De fapt, sa fiu sincera, a inceput sa-mi fie simpatic. Asa ca am terminat totul inainet sa fie prea tarziu.
Intelegi? Nu mai vreau sa ma doara, nu mai am incredere nici in Dumnezeu nici in soarta. Nu il iubeam pe Alex si a durut al dracului de tare...Iti dai seama cum ar fi daca s-ar intampla cuiva la care chiar tin?

Sa lasam sentimentalismele...In lipsa de alte preocupari, m-am pus inca si mai bine pe invatat. Citesc, ca in vara, orice imi pica in mana. Pot spune ca imi merge bine in rest...A rasarit si soarele pe aici, e chiar frumos...Pasarele, chestii, intelegi tu :)
Poate ai putea veni. Mi-e dor de tine si ti-as mai scrie multe, dar, ca de obicei, nu mai am timp...

Pupici dulci, Kitty."

Monitorul statea aprins, cartile imprastiate pe birou. Sprijinit cu coatele pe un teanc de carti, un baiat isi ascundea fata in palme si se gandea.
-Poate ar trebui sa merg...soptea el concentrat.
Din februarie, de cand nu a mai dat niciun semn, Kitty ii polariza gandurile, fara ca el sa aiba vreun cuvant de spus.
Inainte sa se mute, intre ei era o legatura foarte speciala, o prietenie foarte stransa si o potrivire uriasa de caracter. Erau, totusi, suficient de destepti sa-si dea seama ca daca ar fi mers mai departe de atat, lucrurile ar fi mers pe o panta descendenta, asa ca ani intregi nu au fost ami mult decat atat.
Apoi, in august anul trecut, el s-a mutat in Iasi, cu familia. De fiecare data cand se gandea la Kitty, o vedea intr-o lumina noua. Obisnuit sa o vada zi de zi, la scoala, i se facea dor de ea si incerca sa-i formeze imaginea in minte.
Stiuse mereu ca era frumoasa, dar acum ochii ei migdalati cu gene lungi si foarte negre, ca niste fluturi bizari, mijiti usor atunci cand radea, ii ramasesera in minte.
Si totsui se lupat cu el sa nu se indragosteasca. Fiecare mail primit de la ea il obliga sa-si aminteasca de increderea pe care ea o avea in el.
Singurul lucru pe care il putea face era sa incerce sa o ajute, trecand peste ceea ce simtea si citind randuri lungi despre baieti care n-o meritau.